influentare Archives - Horia Radu

Gestul simplu care captivează mințile oamenilor și “îi droghează” – pe care tu îl folosești greșit

Salutare.Bitch face

Horia sunt.

Te-a șocat un pic titlul așa-i?  😉

Fii fără grijă, nu am de gând să te învăț cum să droghezi pe nimeni.

Cel puțin, nu în sensul în care te gândești tu în momentul ăsta.

Așa că încă nu chema mascații să mă ia, căci afli despre ce e vorba, imediat.

(plus că sunt șanse mari să greșească ușa sau blocul, așa că nu-mi supăra vecinii .. 😉)

Azi revin cu o soluție simplă la „problema” care se repetă, din ce în ce mai mult, în mesajele pe care le primesc de la cei ce mă citesc.

Și mi-am dat seama că cei care îmi scriu nu sunt singurii care se confruntă cu provocarea asta.

Și anume..

Majoritatea dintre noi facem tot ce trebuie, în mod natural, ca să inițiem o conversație și ne facem plăcuți si acceptați într-un grup social.

Adică să creăm relații.

Da, de tot felul.

Însă, uneori, dăm rateuri și stricăm ce am construit într-o relație cu o persoană faină pe care tocmai am cunoscut-o, pentru că ..

.. nu i-am dat doza.

De dopamină.

Dacă nu ești nou pe aici, sigur ții minte că ți-am vorbit despre asta în cursurile gratuite ce ți le-am trimis când te-ai abonat la articolele mele.

Și, totodată, la mostre regulate de inteligență și umor fin.

(da, știu. Am zile în care mă iubesc singur mai mult decât trebuie 😉 )

Acum, ca să te fac să nu te întrebi prea mult ce-am vrut să spun în paranteza de mai sus..

(care nu a sunat prea bine, dacă stau să mă gândesc..)

Să continuăm..

Dopamina este un hormon.

Este neuro-transmițătorul eliberat de creierul oamenilor atunci când aceştia primesc o recompensă.

Orice fel de recompensă.recompensa

De la un cuvânt de încurajare primit de la un apropiat.

Până la un compliment sincer sau un feedback pozitiv de la cineva a cărui opinie chiar contează pentru noi.

Așa se explică senzația aia faină și călduță pe care o simțim în corp când avem o zi cu multe like-uri pe Facebook și Instagram. :))

(când, de fapt, pozele cu ce am mâncat aseară sau pufoșenia pe care am postat-o nu sunt chiar cele mai  importante titluri în nici un ziar )

Doar avem senzația asta.

Iar dopamina este vinovată pentru această stare de euforie și beatitudine.

Exact la fel se întamplă și în comunicare și relaționare.

Oamenii din jurul tău “pot fi drogați.”

De tine.

Folosindu-te de propriul lor creier.

(am pus ghilimele în caz ca mă citește vreun Wow Biz-er .. care nu știe multe și o ia la propriu)

Cu ce te ajută informația de mai sus?

Uite la ce:

Dacă tu, prin abilitățile tale de comunicare reușesti să le pui creierașul în miscare..

.. astfel încât ei să-și primească doza de dopamină atât de iubită ..

Brusc devii un om fain.

În ochii lor.

Nu ca nu ai fi deja. 😉

Ei bine, uite care e mecanismul unei interacțiuni nereușite și ce facem majoritatea dintre noi.

Așa cum știi deja, subiectul preferat al majorității oamenilor:

Sunt ei înșiși.

(îți vorbesc mai pe larg despre asta în cursurile gratuite ce le primesti la abonare .. așa că ia măsuri )

Care este primul pas..

Primul pas este să inițiezi o conversație și să provoci oamenii să vorbească despre ei.

Pentru că oamenii încep să vorbească despre ei, creierul lor începe să secrete dopamină, hormonul recompensei.

Întâmplător, este și drogul nostru preferat.

Da, și al meu și al tău, chiar dacă nu știi .. sau nu vrei să recunoști.

De fapt, exact ăsta este și secretul din spatele mega-succesului Facebook și a dependenței unora de această rețea socială, dar despre asta promit să îți vorbesc într-un material viitor.

Până aici, totul bine și frumos.

Dar știi ce nu fac unii oameni atunci când ascultă pe cel din fața lor?

bubble head

Nu îi încurajează.

Să continue.

Să vorbească.

Adică nu dau din cap, în semn de aprobare.

Fie își așteaptă rândul la vorbit și nu ascultă efectiv deloc ce are celălalt de spus.

(gândindu-te la ce model să aibă pedichiura cățelușului de poșetă..)

Fie se uită fix la ei și .. atât.

Iar celălalt, interlocutorul, vorbește și explică chestii despre el, până la un moment dat, când îl cuprinde deodată senzația că vorbește singur.

Sau cu un perete.

Ai simțit vreodată asta?

Să vorbești, să explici și să fii implicat total în ceea ce vrei să transmiți, pentru ca la un moment dat să te cuprindă o senzație că .. nu ești ascultat?

Dacă tocmai te-ai regăsit în senzația de mai sus, îmi permit să te întreb:

Te-ai gândit vreodată la ce față ai?

Când asculți pe cineva care îți vorbește?

Nu, nu te întreb întâmplător.

Tot documentându-mă pentru acest articol, am descoperit că nu sunt singurul care suferă.

De sindromul Resting Bitch Face.

(nu, nu te-am înjurat, dar chiar așa se numește .. )

Și chiar e un fenomen real.

Întreabă-mi prietenii. 😉

Se pare ca sunt oameni, nu puțini, care atunci când își relaxează fața..

Fără să zâmbească.

Și fără să adopte nici o altă expresie.

Arată cam ceva de genul:

Resting Bitch Face

Cunoşti .. pe cineva .. care arată exact ca în poza de mai sus atunci cand te ascultă?

Sau ..

Ți s-a spus că mai ai de lucrat la mufa .. cu care asculţi? :))

Da, indiferent că “suferi” de Resting Bitch Face Syndrom, sau nu, e posibil să transmiţi acelaşi mesaj.

Mai mult sau mai puțin,

Pentru că nu suntem învățați să oferim feedback nonverbal celui care ne vorbește.

Este un punct esențial și critic în absolut orice comunicare.

Nimeni nu va fi încurajat să continue să vorbească și să se exprime dacă nu este încurajat de interlocutori.

Adică .. nu își vor lua doza din drogul lor preferat, dopamina.

De ai vrea tu să faci asta?

Păi .. nu vrei.

Din contră, vrei să le-o dai.

 Sau, mă rog, să-i ajuți să și-o dea ei înșiși.

(nu știu de ce, am emoții în legătură cu ce tocmai s-a înțeles din ce am explicat .. 😀 )

Numai că nu ești tot timpul conștient de ce au oamenii nevoie ca să se simtă bine în prezența ta.

(noroc că mă ai pe mine alături, altfel nu știu ce te-ai face..)

Bun, dar cum faci asta?

Pe lângă a-i face să vorbească despre ei și a-i asculta atent şi sincer?

Simplu.

Îi încurajezi. Să vorbească. Mai departe.

Feedback-ul verbal și nonverbal pe care-l primim atunci când suntem într-o discuție, ne ajută să știm dacă avem atenția și înțelegerea celui din față noastră.

Aprobarea, acel dat ușor din cap, are mai multe scopuri.

De exemplu, poartă mesajul:

Da, înțeleg. Sunt interesat de ce spui. Continuă.

Dacă, în orice moment, oprim acest feedback nonverbal, vom semnaliza că nu mai suntem de acord cu ce zice interlocutorul.

Sau că nu mai suntem interesați de subiect.

(este echivalentul unei palme ude peste ochișorii vorbitorului )

Nu mă crezi? Testează. 😉

Cu prima persoană cu care vei purta o discuție după ce termini acest articol, lasă-l să vorbească 10-20 secunde, în timp ce dai ușor din cap, aprobându-l.

Apoi, brusc, subit și dintr-o dată .. oprește feedback-ul nonverbal.

Și .. observă ce reacție are cel din fața ta.

Numai nu te distra prea mult cu testul ăsta, pentru că oamenii au o memorie emoțională foarte bună.

Adică .. nu uită cum îi faci să se simtă.pic_005

Iar asta s-ar putea să se întoarcă împotriva ta, dacă te „joci” prea mult cu emoțiile lor.

În concluzie, atunci când cineva îți vorbește, pe lângă faptul ca tu chiar îi asculți, arată-le asta și încurajează-i oferindu-le feedback-ul mult așteptat.

Dă ușor din cap, în semn de aprobare și poți chiar să cuvinte scurte, cum ar fi:

Da, interesant. Foarte tare, n-am știut.” Etc

Dacă îți spun că .. studiile și experimentele științifice susțin această ipoteză , mă crezi?

Uite mai jos un scurt video despre reacţia bebeluşilor care, după câteva secunde de joacă normală..

.. dintr-o dată, nu mai primesc nici un feedback verbal sau nonverbal de la mama lor.

Scopul “Still Face Experiment” cum a fost el numit, a fost altul decât subiectul despre care îţi scriu azi.

Insă are relevanţă şi dovedeşte ideea nevoii inconştiente de feedback şi atenţie pe are o au toţi oamenii, atunci când comunică cu cei din jur.

Chiar de la varste atât de fragede, ca bebeii simpatici din scurtul clip de mai jos.

Aruncă un ochi şi vezi despre ce este vorba.

Mai mult decât atât..

În cadrul unor experimente sociale, pe care eu nu mă satur le descopăr, s-a constatat că..

.. atunci când oamenii oferă acest feedback nonverbal printr-o mișcare de aprobare capului, interlocutorul lor va vorbi de pana la 3 ori mai mult.

Faţă de situaţia în care nu primește acest feedback din partea celui care ascultă.

Pam pam. 😉

Pe scurt, acest feedback nonverbal este o cale foarte simplă, eficientă și naturală de a crea relație și conexiune cu o altă persoană.

Cu un singur amendament ..

„Nu-l droga” prea tare pe cel din fața ta, oferind prea multe doze de dopamină creierului lor, pentru că atunci oamenii vor dezvolta o dependență ușor nesănătoasă față de tine și prezența ta.

Și nu vrei asta.

Decât dacă .. chiar vrei asta.

(dar, între noi fie vorba, atunci ai “provocări” mai mari de înfruntat decât relațiile sociale .. 😉 )

Plus că dacă exagerezi și dai din cap în permanență..

bobble-head-dog.. poți ajunge să semeni ca un cățeluș de pluş foarte la modă în anii ’90.

Ce-l puneau șoferii pe bord sau în spate, pe lunetă.

Nici asta nu vrei.

Sper.

Calea de mijloc este cea mai bună.

(știa Moise ce știa .. 😉 )

                                                            ***

Cam atât pentru azi.

Cunoști vreo persoană tip „perete” cu care nu-ți place să vorbești, la muncă sau acasă?

Ori .. vreun „căţeluş de pluş” care dă din cap non-stop, când te ascultă?

Spune-mi despre ce e vorba intr-un comentariu mai jos.

Sunt curios. 😉

Pe curând,.facebook-profil

Horia

P.S  –  Nu mai spun că, la fiecare comentariu și share, creierul meu primește o doză de dopamină, specifică recompensei că am făcut un lucru bun și util.

Vrei să mă vezi .. “high?!

Te provoc! 

Dă-mi “o doză”.  Dă-mi un share! 😉

Apasă pe butonul albastru din stânga și promit să revin cu un articol nou, în câteva zile.

7 gânduri intime trădate de cea mai sinceră parte a corpului tău

hky29579

Salut.

Horia sunt și azi revin cu partea a doua a articolului despre cea mai sinceră parte a corpului tău.

Pentru că am întârziat un pic cu materialului promis, mă revanșez printr-un material un pic mai lung, dar în care îmi țin, cu vârf și îndesat, promisiunea făcută data trecută.

Dacă nu ai parcurs încă prima parte a acestui articol, lasă tot ce faci si dă click aici .

Pune-ți o cafea bună, sau orice licoare te relaxează pe tine.

(deși sper că nu ești fan MISA sau guru Bivolaru)

Și .. hai să vedem ce mesaje concrete poți afla din conversația pe care o poartă picioarele celor din jurul tău, cu tine.

Gesturile și semnalele pe care le transmitem cu picioarele sunt, în cea mai mare parte, necontrolate și de aceea sunt o sursă foarte bună de adevăr în ceea ce privește emoțiile și gândurile oamenilor.

Picioarele unei persoane pot să dezvăluie dacă o persoană este deschisă și confortabilă în prezența ta, sau dacă este defensivă și nesigură.

Picioarele pot să afișeze o atitudine dominantă sau să indice o direcție în care persoana vrea să meargă.

Acum, oricât de bună ți s-ar părea vestea că oamenii nu știu ce fac cu picioarele lor, nu te grăbi să tragi concluzii pripite.

Dacă data trecută am discutat despre motivul pentru care este bine și recomandat să fii atent la picioarele celor din jurul tău, în orice tip de interacțiune..

.. azi vorbim despre câteva poziții concrete care transmit mesaje destul de clare.

Și pe care, până acum, nu le-ai interceptat.

Spun doar „câteva” poziții, pentru că oricât de greu ți s-ar părea, pozițiile în care pot fi „așezate” picioarele unei persoane nu sunt puține.

(dar, în funcție de context, asta nu este o veste rea ci .. dimpotrivă, corect? 😀 )

Picioarele sau membrele noastre inferioare, dacă vrei să fii mai academic, nu sunt doar principala noastră sursă de locomoție.

(bine, uneori vin și mâinile în ajutor, ca mijloc de locomoție, pentru un 4×4 eficient, dar asta nu e valabil decât, când urcăm .. “în pantă”, să zicem)

Picioarele sunt, în același timp și mijlocul prin care corpul nostru reacționează la stimulii de gen „luptă-fugi-îngheață”, pe care creierul îi trimite prima dată picioarelor, înainte ca tu să ai timp să analizezi situația, logic și conștient.

(a fost un ajutor de nădejde în era în care mamuții nu erau animalele noastre de casă cele mai prietenoase, dacă înțelegi ce vreau să spun)

Sistemul limbic, activat permanent la orice om, are rolul de a reacționa instantaneu la orice informație pe care o primește din mediul înconjurător.

Iar un astfel de răspuns limbic, precede orice gând logic.

(așa cum am învățat din exemplul zgomotului puternic în miez de noapte, din articolul anterior)

Buooon.

Avantajul cu care ne-a înzestrat procesul evoluției este că, înainte să avem timp să concepem orice plan logic și rațional, pentru a ieși din situația dificilă și periculoasă pe care o traversăm în orice moment..

.. sistemul nostru limbic s-a asigurat deja că picioarele sunt blocate pe loc.

Sau aleargă cu 100 m pe secundă, ori lovesc în jur ținând la distanță orice obiect se apropie de noi prea rapid.

Iar mintea ta află de ce corpul tău fuge sau se apăra, abia după ce începi să alergi sau să lovești.

(ai încercat vreodată să săruți o femeie care nu se așteaptă?

Ia încearcă și vezi ce se întâmplă 😉 )

Dar cum ar fi, pe acelasi principiu al reacțiilor sincere ale picioarelor, să ne dăm seama ce gândește, simte sau crede despre noi, persoana care ne zâmbește așa senin și suav când stăm de vorbă?

Despre asta e articolul de azi.

Câteva mesaje ascunse în gesturile și pozițiile picioarelor noastre și ale celor cu care intrăm în contact.

Uite doar câteva din lucrurile pe care le poți afla „citind” picioarele oamenilor:

1. Indicarea direcției unde ne dorim să mergem

indicarea directieiMai ții minte ce spuneam că picioarele indică direcția unde mintea vrea să meargă, din articolul trecut?

Ei bine, același lucru este valabil și în situația picioarelor încrucișate.

În cazul picioarelor încrucișate atunci când suntem așezați, vârful sau genunchiul piciorului de deasupra va indica fie direcția unei persoane care ni se pare interesantă, fie direcția unde ne-am dori să mergem.

Direcția indicată de picioarele noastre, arată la ce se gândește/ se concentrează mintea noastră.

Încă de data trecută ai aflat că, dacă te vei surprinde având unul sau ambele picioare îndreptate înspre o persoană, de sex opus sau de același sex, că nu judecăm, (patruped să nu fie 😉 ) o să știi că este felul prin care sistemul limbic îți “€œtrădează” sentimentul de atracție către acea persoană, sau pur simplu dorința de a interacționa cu ea, în orice fel.

Este la fel de valabil și atunci când stai așezat cu unul din genunchi peste celălalt.

Câteva studii și experimente făcute în SUA, de oameni mai deștepți decât mine (părerea lor, cel puțin), au demonstrat un lucru interesant:

Şi anume că, în timpul unei proces, dacă unul dintre cei care iau cuvântul nu este agreat sau plăcut de către jurați, aceștia își vor îndrepta picioarele în direcția celei mai apropiate ieșiri din încăpere. (Dimitrius and Mazzarella, 2002, 193)

Pentru a înțelege și mai bine conceptul indicării direcției cu piciorul, imaginează-ți că ești într-o cafenea, citind un roman bun.

(sau cel mai recent număr din WOW BIZ / TOP Manele 5000, în funcție de IQ și preferințele în materie de educație nonformală)

Și, să zicem, faci un efort și te dezlipești, cu greu, de textul pe care-l citești, pentru a mai comanda o cafea.

(sau coniac cu vodkă și rom, dacă ești genul matinal)

Lăsându-ți cartea pe masă, pentru a te ridica să dai comanda, dai peste un prieten (sau coleg drojdier) înainte să ai ocazia de a te pune înapoi la masă.

Iar el începe să-ți spună despre ce probleme are el pe acasă și la muncă.

Şi, deși prieteni, pe tine chiar nu te interesează ce a mâncat pisica lui azi dimineață.

Ce vrei tu de fapt, este să te întorci la lectura ta prețioasă.

(să afli ce găină a mai dresat Iulia Albu, sau care-i cea mai nouă melodie râgâită a lu’ Salam)

Dacă ai putea să pui pe pauză întreaga scenă și să o privești un pic de la distanță, ai observa cu destulă ușurință, că picioarele tale sunt îndreptate în cu totul altă direcție decât cea a prietenului tău.

Cum ar fi fost cazul dacă tu erai sincer interesat și angrenat de discuția cu el.

În schimb, unul sau ambele picioare ale tale (dacă ai 3, nu vreau detalii) sunt îndreptate către masă unde te așteaptă romanul.

Ți-am dat exemplul de mai sus, din 3 motive.

În primul rând, a fost amuzant pentru mine și am râs în timp ce scriam. 😀

În al doilea rând, am vrut să fac legătura cu următorul aspect:

Atunci când ne dorim sau trebuie să părăsim o convorbire, indicarea cu piciorul către ieșire, este un lucru foarte comun și des întâlnit, însă nu e și singura variantă posibilă.

În urma primei părți a acestui articol, am primit foarte multe mesaje de la oameni care fix asta au înțeles și de asta am decis să mai dezbat încă o dată acest concept.

Așa cum am zis mai sus, ne vom îndrepta unul din picioare în direcția în care ne dorim cu adevărat să mergem, fie că este vorba de o ieșire dintr-o încăpere, sau orice altceva.

Asta poate să însemne că îndreptarea cu vârful piciorului către măsuța de cafea, unde ne așteaptă WOW BIZ-ul, înseamnă că ne dorim foarte mult să ne reluăm lectura.

Sau poate să fie vorba de o persoană de care suntem atrași.

Sau pe care o găsim ca fiind foarte interesantă, motiv pentru care direcția în care e îndreptat piciorul nostru este locul în care se află această persoană.

Și posibilitățile și variantele sunt nenumărate, toate la fel de posibile, însă cred că ai înțeles ideea.

Sper.

În al treilea rând, nu ar trebui niciodată să tragi concluzii în privința motivelor pentru care o persoană are piciorul îndreptat într-o anumită direcție, arătând, în acest fel, că dorește să părăsească conversația sau interacțiunea.

Dacă observi, la un moment dat, că picioarele persoanei cu care vorbești, sunt îndreptate către altcineva sau în altă parte, decât înspre tine, interlocutorul inteligent..

.. nu presupune automat că tu ești cel care o plictisește, ori că o faci să se simtă inconfortabil.

Sau că persoana nu te place.

(deși, dacă ești fan WOW BIZ, nu m-ar mira)

În schimb, ia în calcul și varianta că respectivul, sau respectiva, e posibil să fi întârziat la o întâlnire, sau are ceva urgent și important de rezolvat, sau de discutat cu cineva.

Sau .. pur și simplu vrea să se întoarcă la lectura lui.

De fapt, există inclusiv posibilitatea ca persoana să nu dorească să părăsească sau să întrerupă conversația cu tine.

Dacă, de exemplu, în timp ce vorbești cu cineva, persoana are un picior îndreptat către o bancă din apropiere, e posibil să aibă o durere de picior și faptul că indică, involuntar, către acea bancă, înseamnă că ar dori să continuă conversația, cu frumosul de tine, din pozita șezând.

Pe bancă.

Uneori, vom observa oameni care sunt așezați pe scaun, cu spatele drept, în timp ce vorbesc cu cineva, iar poziția picioarelor lor este exact cea în care ar fi dacă s-ar ridica să plece în secunda aia.

Ce-ți spune ție asta?

Păi, dacă te bazezi strict pe ce transmit picioarele, e clar că persoana e mai mult decât pregătită să încheie orice fel de discuție și să părăsească zona cât mai rapid.

Însă pentru că e politicoasă, nevoită să te asculte pentru că ești manager sau șef (.. sau e căsătorit cu tine), o să afișeze o față de interesat ca și cum îți soarbe fiecare cuvânt.

Acum știi că nu e așa.

2.  Încrucișarea picioarelor în semn de încredere

pic incrucisateÎntr-o altă variantă și într-un cu totul alt context, oamenii își vor încrucișa picioarele în timp ce stau în picioare și dacă se simt extraordinar de confortabil în prezența celui cu care discută în momentul ăla.

Dacă ambii participanți la discuție au picioarele încrucișate, atunci nu numai că se simt confortabil unul în prezența celuilalt, însă se și oglindesc unul pe celălalt.

Ceea ce este un lucru cât se poate de bun – e un semn că sunt în raport, despre care am vorbit în articolul de aici.

Dintr-un punct de vedere primitiv, al evoluției și supraviețuirii speciei umane, faptul că îți permiți să îți încrucișezi picioarele te face vulnerabil, întrucât poziția asumată nu este una care să ofere echilibru, pe lângă faptul că ocupă foarte puțin spațiu.

Cu alte cuvinte, (pentru cititorii de Cancan și Wow Bizz), tu în mod inconștient, arăți că ai încredere că cealaltă persoană nu te va ataca, profitând de vulnerabilitatea poziției tale.

Gândește-te în felul următor:

Din punct de vedere ale supraviețuirii, ai sta vreodată în picioare, cu picioarele încrucișate, dacă ai știi că în secundele următoare urmează să fii atacat de un mamut sau să iei parte la o confruntare fizică cu colegii tăi de peșteră?

Nu?

Mă gândeam eu.

E bine să reții că una din motivațiile acestui gest de încrucișare a picioarelor, când stăm în picioare, este relaxarea și încrederea în persoana cu care discutăm în momentul în care facem acest gest.

Este chiar un semnal foarte clar și destul de sigur că oamenii se simt bine în prezența noastră, atunci când adoptă această poziție, pentru că, practic, se pun singuri într-o poziție vulnerabilă și lipsită de echilibru.

Te provoc să încerci să stai așa 15 secunde să vezi ce stare de spirit te încearcă.

Nu vei reuși să menții poziția asta foarte mult, dacă nu ai o motivație inconștientă.

Sistemul nostru limbic, de care ți-am povestit în prima parte a acestui material, nu îți va da voie să adopți poziția asta, decât dacă ești cu adevărat relaxat și ai încredere în persoanele din jurul tău.

Încă un lucru interesant la care să fii atent:

Dacă, în timp ce porți o conversație cu cineva, acea persoană își modifică brusc poziția dintr-una a picioarelor încrucișate, într-o poziție cu picioarele paralele, ei bine, poți să fii sigur că asta se întâmplă ca rezultat a ceva ce ai făcut sau zis tu, care l-a făcut pe cel din fața ta să-și schimbe total starea emoțională față de tine.

Rămâne să-ti dai seama singurel ce ai zis sau ce ai făcut tu, ce s-a întâmplat în mintea lui de și-a schimbat poziția dintr-una nesigură și vulnerabilă, într-una stabilă și echilibrată, poate chiar agresivă.

3.   De ce încrucișarea picioarelor este un semnal de flirt?

Adică .. te-ai aștepta că atunci când cineva te place să fie exact invers, nu? 😀

Ei, bine, se poate ajunge și acolo direct, sărind câteva etape, dar dacă trăiești într-o lume în care lucrurile se întâmplă progresiv, ca mine și ca restul lumii, cel mai probabil vei sesiza că ești plăcut sau simpatizat, înainte ca cineva să-și desfacă piciorușele pentru tine.

(sau tu tragi concluzia că ești simpatizat, doar dacă ți „se deschid” porțile paradisului?)

Femeile vor adopta, cel mai des, poziția picioarelor încrucișate, în prezența bărbaților care le fac să se simtă protejate și ocrotite.

Ceea ce înseamnă că ele, dragele, își permit, pentru câteva secunde să lase garda jos și să se relaxeze.

Și nu vor face asta în prezența oricărui băiețel care flirtează cu ele, pentru că nu orice băiețel le face să se simtă sigure, ocrotite și protejate.

Logic, nu?

Așa cum am spus mai sus, motivul pentru care poate să fie un semn bun că o femeie adoptă poziția asta, este că este o una extrem de instabilă și vulnerabilă.

Ca să adopte poziția asta, doamnele trebuie fie să aibă o foarte mare încredere, la nivel subconștient, în persoana cu care discută, fie sunt atrase și simpatizează pe cel din fața lor, ceea ce nu le dă voie să ia în calcul faptul că e posibil să fie atacate, în vreun fel.

Așa că se relaxează și își dau voie să fie vulnerabile, pentru câteva secunde.

(și da! e cam printre singurele situații când este un semn bun când o femeie “își închide” picioarele în fața unui bărbat)

4.   Vârfurile picioarelor se privesc reciprocvf inauntru

Și când zic asta mă refer la modul cel mai propriu.

Este poziția în care, stând în picioare, cu umerii relaxați și afișând o atitudine relaxată și încrezătoare, vârfurile picioarelor tale sunt ușor împinse înăuntru, unul spre celălalt.

Este felul în care picioarele încearcă să se închidă, să se protejeze, pentru că atitudinea ta deschisă și degajată, este doar de fațadă.

De fapt, în ciuda zâmbetului larg și a spatelui drept și rigid, persoana care este observată într-o astfel de poziție se simte nesigură și traversează o stare de anxietate.

În funcție de context, e treaba ta să descoperi motivele din spatele acestor gesturi ale picioarelor, ținând cont că starea emoțională a oricărei persoane se poate modifica foarte rapid, în funcție de cum te percepe sau cum se percepe pe sine, în respectiva discuție.

5.  Încrucișarea picioarelor, în pozitie șezând

ljbh mÎn primul rând, e bine de știut că există 2 tipuri de încrucișări ale picioarelor, atunci când stăm așezați.

Există varianta europeană, în care unul din genunchi se odihnește pe celălalt.

Şi cea americană, în care glezna unuia din picioare stă peste genunchiul celuilalt picior.

(ar fi interesant să vedem glezna unui picior odihnindu-se peste genunchiul .. aceluiași picior, nu?)

Cel specific european, este preferat, în general de femei, care îl vor folosi și îl vor “încărca” cu mesaje care mai de care mai variate.

Unul dintre rolurile unui astfel de gest, este, din nou, flirtul și asta pentru că o femeie într-o fustă scurtă, care își încrucișează picioarele va fi ajutată de un astfel de gest, să atragă atenția.

(sub pretextul că și le-ntinde un pic, că i-au amorțit, vezi doamne!)

Și știi ce-i culmea?

Că și reușește! :))

(șterge-ți băluţa rapid până nu bagă nimeni de seamă)

Femeile vor atrage atenția prin acest gest, mai ales dacă o fac în mod repetat, ca și când nu-și găsesc poziția și tot își schimbă poziția picioarelor.

(sper că sunt suficient de subtil dacă te rog să-ți amintești scena aia faină din „Basic Instinct”, cu Sharon Stone)

De asemenea, mângâierea ușoară, seducătoare a genunchiului, poate fi o invitație de natură sexuală.

În aceeași notă, pot să apără și gesturi de curățare a unor scame imaginare, de pe picioarele așezate unul peste celălalt.

Gestul specific american, este preferat, în marea majoritate de către bărbați.

Care nu se vor mângâia lasciv pe genunchi, ca să transmită o invitație sexuală.

Teoretic.

Este gestul care seamănă foarte bine cu cifra 4 și implică punerea vârfului piciorului, pe genunchiul celuilalt picior.

Este preferată de bărbați, în detrimentul celei cu genunchiul peste celălalt genunchi, pentru că este și mult mai .. confortabil pentru ei.

(are rost să-ți explic de ce?)

De asemenea, într-o manieră inconștientă este o expunere a organelor genitale, așa cum am amintit și într-un punct anterior, în timp ce corpul ocupă mai mult spațiu.

(și, se pare, într-o foarte strânsă legătură cu versul nemuritor al lui Tataee, de la BUG Mafia, despre baza lucrurilor importante “din cartier”)

Asta se poate „traduce” printr-o atitudine de încredere în sine, poate chiar un un pic de aroganță.

6.   Încredere în sine, dusă spre aroganță

zxcdcstDacă gestul anterior, cel al vârfului piciorului peste genunchi, este completat cu mâinile duse la ceafă, fii convins că în momentul ăla persoana care te privește din poziția asta..

.. consideră că o face dintr-o poziție superioară tuturor celor care se află în cameră cu el.

Deși este o postură preferată, în general, de bărbați, este posibil să fie observată și în cazul femeilor extrovertite și dominante.

Poate să fie un alt fel de a provoca pe cei prezenți și de a declara, nonverbal, desigur, că:

„Nu-s impresionat și ești liber să nu mă mai deranjezi”.

7.   Poziție dominantă

Dacă la un punct anterior am discutat despre poziția picioarelor unei persoane atunci când flirtează și se simte protejată, acum discutăm despre cum ne semnalizează picioarele starea de agresor, de dominanță a purtătorilor lor.

A purtătorilor picioarelor.

(ce-mi place când mă joc cu cuvintele .. și-mi iese)

Fiecare persoană adoptă mai multe poziții ale corpului său, de-a lungul unei zile, în funcție de stările emoționale care ne încearcă.

De fapt, ăsta e tot secretul din spatele limbajului trupului: corpul nostru transmite constant ceea ce simțim în interior, din punct de vedere emoțional.

Și, spre norocul nostru, emoțiile noastre se modifică permanent, în cursul unei zile.

Altfel, ar fi foarte plictisitor și extenuant să avem, de exemplu, doar emoția de frustrare pe tot parcursul zilei.

(deși sunt convins că și tu știi câțiva indivizi sau individe, care au butonul de frustrat blocat pe “on”)

Astfel, atunci când cineva care stă în picioare, femeie sau bărbat, își îndepărtează picioarele în lateral, cam cât e lățimea umerilor, tocmai a adoptat o poziție foarte stabilă din punct de vedere al echilibrului.dominant

Ceea ce înseamnă că se pregătește de o „luptă”, din orice punct de vedere.

Poziția în picioare, cu picioarele depărtate la nivelul umerilor, este o poziție normală, relaxată.

Un pic mai larg de atât și persoana arată că se simte încrezătoare și bine “ancorată”.

O postură mai expansivă face corpul să pară mai mare și este un semnal de putere.

De asemenea, astfel se ocupă, simbolic, mai mult “teritoriu” și arată dominanță.

A ocupa o poziție stabilă, înseamnă a pregăti corpul pentru situația în care suntem atacați și poate fi o poziție de genul „pentru orice eventualitate”.

(cam ca atunci când vii acasă și știi că ai greșit cu ceva după felul în care se uită soția la tine, numai că încă nu știi ce..și urmează să afli)

Picioarele deschise expun și fac ca zona genitală să fie vulnerabilă.

În funcție de context, poate fi o expunere sexuală (mai ales a bărbaților către femei).

Sau o expunere a puterii (bărbații către bărbați).

(și da, uneori, deloc rar, poate fi o expunere a puterii femeilor către .. bărbați)

Când unul dintre picioare este un pic mai înainte, iar celălalt înapoi, poate însemna ocuparea unei poziții cu un plus de stabilitate, în cazul unui atac frontal, ca în cazul sportivilor de arte marțiale.

Este aproape opusul poziției picioarelor încrucișate și evocă o stare emoțională de încredere în sine, ori intenție de „combatere” a unui argument, sau chiar dezacord cu privire la ideile și cuvintele pe care tocmai le aude respectivul.

Dacă vine la pachet și cu poziția mâinilor în șold, acest semnal este interpretat ca unul dominant.

Pentru că doar persoanele dominante „își permit” sau au nevoie de spațiu mai mult pentru corpul lor.

Postura asta poate fi observată de obicei destul de ușor în rândul bărbaților dominanți, în timp ce abordează femeile care îi atrag.

Însă e cel mai des întâlnită în rândul șefilor sau managerilor care dau ordine  și trasează sarcini soldățeilor, dar și în rândul bodyguarzilor de club.

(bine, nu te uita neapărat la ăștia de la noi din țară, că dacă sunt din regnul “pumnii mei minte nu are”, nici picioarele lor nu au mai multă..)

Pe partea cealaltă, unul din cursanții mei, care mi-a devenit și prieten, mi-a dat peste cap, la modul pozitiv, toate prejudecățile pe care le aveam despre personalul de securitate privată din România.

E un semn că și în rândul agenților de securitate, au apărut profesioniști, în adevăratul sens al cuvântului.

Așa că fii atent la etichete și prejudecăți, pentru că majoritatea nu au nici o bază reală.

Bun.

Această poziție cu picioarele așezate larg deschise se aplică și când persoana stă jos.

Astfel, vei observa bărbații dominanți (indiferent că ei chiar sunt sau doar se cred a fi), atunci când stau jos, adesea desfăcându-și picioarele, ca și cum și-ar expune ca la vitrină zona pelviană.

barbat alfa

Pe lângă intenția inconștientă de a-și etala podoabele și de a fi observați, o altă motivație este că în momentul acela persoana se simte foarte încrezătoare în sine.

Are impresia că domină mediul în care se află (uneori e doar o impresie, într-adevăr), motiv pentru care simte, instinctiv, nevoia de a ocupa mai mult spațiu.

Ai văzut vreodată un babuin care se relaxează mâncând o banană, după ce s-a bătut cu o altă maimuță și a câștigat?

Oricât de amuzante ar fi asemănările, să știi că motivațiile și stările emoționale pe care le traversează sunt aproximativ .. aceleași. 😉


Așa cum menționez de fiecare dată, îți recomand să nu observi și să nu analizezi doar un singur gest sau schimbare de poziție atunci când ești atent la limbajul nonverbal al celor din jurul tău.

Ci fă tot posibilul să privești contextul general al situației.

Şi trage concluzii numai cu privire la un ansamblu de gesturi și indicatori de comportament.

Mai sunt foarte multe de spus despre acest limbaj secret al picioarelor și vreau să știu dacă:

Te-ar interesa o continuare a acestui material, pe viitor?

Ce poziție a picioarelor ți se pare că fiind cea mai elocventă, din punctul tău de vedere?

Cât de mult te va ajuta, de azi înainte, acest material despre sinceritatea picioarelor?

Lasă-mi un comentariu scurt sub articol și spune-mi părerea ta despre articolul de azi.

Pe curând,

Horia Radu

 

 

 

PS 2 –  – apasă cu încredere pe butonul de SHARE.

Si .. pentru fiecare 100 de share-uri primite, promit să ajut câte o mămăiță simpatică să treacă strada, în pași de vals, pe culoarea verde a semaforului 😀

5 motive științifice pentru care te trădeaza cea mai sinceră parte a corpului tău

magnum

Salutare.

Azi îmi plătesc o datorie mai veche față de tine.

E primul articol cu după o pauză binemeritată.

Și recunosc că mi-a fost un pic greu să mă hotărăsc despre ce să fie articolul de față, pentru că am o listă destul de lungă de subiecte propuse și sugerate, în mesaje pe facebook și pe mail.

Așa că revin azi cu un articol cu care îți eram dator de ceva vreme.

Am apucat de am promis acum ceva timp, într-un articol despre limbajul trupului în seducție și flirt și .. am uitat să mă țin de promisiune.

Am fost apostrofat, certat și mai un pic lipsea să fiu și dat în urmărire (..inside joke) așa că azi revin nu cu unul, ci cu două articole pe aceeași temă și anume cea mai sinceră parte a corpului tău.

Partea a doua o postez în funcție de feedback-ul tău, adică numai dacă, la finalul primei părți, crezi că ai vrea să știi mai multe lucruri concrete, specifice despre subiectul de azi.

Bun, să-i dăm drumul, că a trecut ceva timp și mi-a lipsit interacțiunea cu tine, cititorul meu inteligent.

(suficient de subtil sau un pic forțat?  😛)

În ultima perioadă, din ce în ce mai mulți oameni ajung pe blog și sunt interesați de limbajul nonverbal, acordându-i din ce în ce mai multă importanță în comunicarea cu cei din jur.

Indiferent că vor să afle cum să-l observe și să-l “citească” la alții, sau vor să știe cum să facă ei înșiși să transmită exact ceea ce gândesc, fără să fie greșit înțeleși, noțiunile despre acest canal de comunicare, invizibil pentru atât de mulți, sunt din ce în ce mai căutate.

Asta mă bucură și îmi place să citesc și să răspund (pe bune!) numărului tot mai mare de mail-uri, însă tot răspunzând la întrebări primite pe facebook sau mail, inevitabil, am observat că unele dintre întrebări se repetă.

Așa că îmi fac mie un bine (egoist ce sunt..) și dezbatem direct pe blog, răspunsul la întrebarea:

Care e cea mai sinceră parte a corpului uman, care “trădează”?

Toate părțile corpului sunt sincere în ceea ce transmit nonverbal, când sunt interpretate corect, însă unii oameni, în special mincinoșii și manipulatorii profesioniști (completează tu aici cu cei care se încadrează) știu cum să-și controleze și să-și mascheze adevăratele intenții, fiind atenți, în mod intuitiv sau antrenat, la ce transmit prin limbajul trupului.

Adică știu să-și controleze și să-și afișeze numai părțile bune, care vor să fie văzute și observate de cei din jur.

Însă este o parte a corpului, care, de cele mai multe ori, scapă controlului conștient și intenționat al nostru, al fiecăruia și afișează / transmite adevăratele emoții și intenții ale noastre.

Atunci când încerci să descifrezi și să interpretezi limbajul nonverbal al unei persoane, unul din cele mai importante “trucuri” este:

Să începi..de jos în sus

A începe de jos în sus, este un sfat foarte bun în mai multe “domenii”, dacă vrei să faci o treabă bună.

Însă astăzi ne referim strict la limbajul nonverbal. 😀

Picioare faine femeiPicioarele nu sunt primul lucru care îți vin în minte în momentul în care te gândești la limbajul corpului, așa-i? Și cu toate astea, ele, picioarele, oferă informație de foarte mare valoare și nu ar trebui să treacă neobservate.

(și nu numai când sunt lungi, acoperite sumar și atașate de o domnișoară cu gropițe în obrăjori)

Așa cum am zis mai sus, cu practică și în timp, oamenii devin foarte buni în a-și masca reacțiile și expresiile faciale sau în a-și controla, intenționat, partea de sus a corpului, atunci când simt că e în interesul lor sau urmăresc ceva de la tine.

Însă, majoritatea covârșitoare nu dau atenție deloc la ceea ce spun picioarele lor despre ei, prin direcțiile în care sunt îndreptate.

(sau depărtate, după caz)

Scriitorul, zoologul și socio-biologul Desmond Morris afirmă că picioarele noastre comunică exact ceea ce gândim și simțim, mai sincer și mai direct, decât orice altă parte a corpului nostru. (Morris, 1985, 244)

(da, mai sincer și decât partea aia a corpului de care tocmai te-ai întrebat)

În general, majoritatea oamenilor se concentrează pe a-și controla expresiile chipului lor suav și, eventual, a părții de sus a corpului..

.. lăsând picioarele “descoperite” și sensibile la influențele subconștientului, care indică foarte sincer starea emoțională pe care persoană o traversează.

De exemplu, dacă în timp ce porți o discuție foarte interesantă cu o persoană, observi că unul dintre picioarele ei (dintre cele două, că dacă are 3, nu se mai aplică logica asta) este îndreptat către una din ieșirile din încăpere..

.. ei bine, află că este foarte probabil că acea discuție să fie foarte interesantă.

Doar pentru tine.

Spun asta pentru că acea persoană tocmai îți semnalizează, inconștient, că vrea sau trebuie să plece și nu știe cum să-ți spună asta.

Și acest mesaj este valabil, chiar dacă partea de sus a corpului este îndreptată spre tine, așa cum am scris în articolul de aici .

Pentru că e foarte posibil să facă asta, adică să-și mențină partea de sus a corpului îndreptată către tine, ca să manifeste interes față de tine și subiectul conversației, doar din curtoazie, politețe.

Pe aceeași logică, dacă două persoane, sunt foarte implicate, reciproc, într-o anumită conversație, acestea își vor îndrepta întreg corpul, inclusiv vârful picioarelor, unul către celălalt.

Bun.

Înainte să trecem mai departe și să discutăm despre “limbajul picioarelor”, hai să vedem de ce și de unde vine sinceritatea lor, în transmiterea cu atâta acuratețe a emoțiilor și gândurilor noastre.

Creierul ‘emoțional’

Ceea ce în multe cărți și materiale apare sub denumirea de creier emoțional, în termeni mai științifici se numește sistemul limbic. 7483721_orig

(așa-i că nu contenesc să te impresionez cu inteligența mea fără margini?)

Îl ai și tu, din clipa în care ai venit pe lume și este un sistem complex de structuri din creierului nostru, care controlează emoția, comportamentul și memoria pe termen lung.

Are mai multe funcții și roluri, însă cel principal și la care se pricepe foarte bine este auto-conservarea propriei ființe, a propriei persoane.

Adică este primul care are grijă, din oficiu, să nu mori aiurea, din accidente stupide.

(ce-i drept, nu este infailibil și la unii mai dă rateuri – vezi știrile de la ora 17.00)

Ce înseamnă asta?

Dacă vreodată în viața ta ți-a fost teamă de a vorbi în public (discursurile în fața patrupedelor nu se pun), atunci știi foarte bine cum e ca toate gândurile tale raționale să fie cucerite și stăpânite de acel val de emoții.

De anxietate și frică, teamă de a fi judecat, de a avea toți ochii celor prezenți ațintiți spre tine, în același timp, pe scurt: reacții ale sistemului limbic.

Respiratul sacadat, palmele transpirate și pulsul alert .. sună cunoscut?

Ei bine, mulțumește-i sistemului tău limbic pentru asta.

Bun ..  și ce legatură are asta cu sinceritatea picioarelor?

Are.

Sistemul tău limbic comunică direct cu sistemul tău nervos, care la rândul lui guvernează și controlează lucruri destul de utile (vorbește lumea), cum ar fi ritmul inimii, ritmul respirației, autoreglarea temperaturii corpului, dilatarea pupilelor și așa mai departe.

Un foarte bun exemplu de reacție limbică este tresărirea întregului corp, când auzi un zgomot foarte puternic, cum ar fi un trăsnet, pe timp de furtună.

(sau .. flatulența partenerului de cuplu, când ești în mijlocul celui mai dulce somn, noaptea)

Dacă ai zâmbit .. ai trăit. 😉

Bun.

Să revenim.

Reacțiile ce tocmai ți le-am enumerat mai sus, sunt înafara controlului nostru conștient.

(da, uneori chiar și flatulența, din păcate)

Adică nu poți să fii permanent atent, să alegi intenționat când să respiri, când să îți bată inima, când să clipești, când să începi să transpiri, ca să îți ventilezi organele interioare.

Și așa mai departe.

Din acest motiv, aceste reacții limbice, necontrolate, sunt atât de sigure și de interes, în evaluarea stărilor emoționale ale unei persoane.

(dacă știi pe careva care poate să-și controleze conștient ritmul inimii, al respirației și al transpirației, ori locuiești în Tibet..ori fumezi ceva ce nu e legal)

Direcția în care ne dorim să mergem

279-obamaAșa cum am spus mai sus, corpul indică întotdeauna direcția unde mintea vrea să meargă.

Tot la fel de adevărat, este și faptul că vârful  picioarelor unei femei vor indica direcția în care este cel mai atrăgător bărbat din încăpere.

(da, pațesc des. Și tu?)

Si viceversa e la fel de valabilă, în cazul bărbaților înspre femei.

Același principiu se aplică și în cazul indicării direcției cu partea superioară a picioarelor.

Astfel, dacă te uiți cu atenție, vei vedea că genunchiul unui bărbat, va fi îndreptat în direcția femeii pe care, la nivel conștient sau nu, o consideră cea mai atractivă dintr-o încăpere.

(stai să vezi filaj ce-mi iau de-acum încolo, din partea logodnicei mele)

În timp ce, uneori, picioarele noastre sunt îndreptate către persoană cu care am vrea să interacționăm, alteori, tot picioarele vor indica direcția în care vrem să mergem și, de obicei, aceasta va fi o ieșire din încăpere.

Nu de puține ori, este chiar și o ieșire simbolică dintr-o situație dificilă sau dintr-o conversație plictisitoare.Picior indreptat spre iesire

Asta se întâmplă, de cele mai multe ori, atunci când interacționăm cu cineva, dar dintr-un anumit motiv, simțim nevoia sau dorința să părăsim respectiva interacțiune.

(indiferent că-i miroase gurița sau te plouă când el vorbește, tot vei indica direcția în care vrei să pleci)

Da, de cele mai multe ori, motivul pentru care îți vei dori să ieși din conversație, va fi plictiseala, însă se prea poate să fie și o anumită stare de disconfort resimțit doar în compania acelei persoane, așa că nu te grăbi să tragi concluzii prea rapid.

Uite încă un lucru interesant: dacă abordezi un grup de persoane care stau de vorbă, iar acestea își îndreaptă către tine partea de sus a corpului, nu înseamnă neapărat că te și acceptă în discuția lor sau c㠀”se deschid” că să te primească și pe tine.

În schimb, uită-te la picioarele lor.

Ce “spun” ele?

În ce direcție sunt îndreptate?

Dacă picioarele lor sunt încă îndreptate în altă direcție, decât cea în care ești tu, atunci am vești proaste: nu ești binevenit în conversația și anturajul lor.

Binenteles, este posibil ca una dintre persoane să se bucure autentic că te vede, lucru care se va observa pe direcția picioarelor lor, iar alta să nu fie chiar așa de bucuroasă că ai apărut.

De exemplu, dacă ești un bărbat interesant și șarmant, ca mine și, să presupunem, te întâlnești cu un cuplu, femeia o să se bucure că te vede, iar bărbatul .. nu prea.

house - rubber gloveIar el, bărbatul îți va transmite asta, cât se poate de clar, îndreptându-și picioarele sau menținându-le în direcția celei mai apropiate ieșiri din încăpere, în timp ce afișează un zâmbet larg și luminos “bucurându-se” că ai apărut în viața lui.

În timp ce femeia, draga de ea, va avea genunchiul (dacă stă jos) sau vârful piciorului (dacă stă în picioare) îndreptat spre tine.

(sfat: nu arăta acest articol partenerului de cuplu, pentru că dacă picioarele tale nu vor fi îndreptate spre el / ea, permanent, o să ai de dat explicații)

Mergând pe aceeași idee din exemplul de mai sus, în care tu intri în conversație cu 2 sau mai multe persoane care discută împreună, dacă acestea au picioarele încrucișate (șezând sau stând în picioare) și “le deschid”, așezându-le paralel, fix în momentul în care apari tu ..

…oricât de flatat ai putea fi de faptul că ea / ele (persoanele, da?) își ”deschid” picioarele pentru tine, să știi că nu e tocmai de bine.

Ba chiar din contră.

Însă depre ce înseamnă poziția asta, concret, precum și despre alte câteva poziții specifice ale picioarelor și “mesajele” aferente pe care acestea le transmit, o să îți vorbesc în materialele următoare.

Probabil deja începi să realizezi cât de discrete și subtile  sunt aceste “conversații” nonverbale.

Și culmea e că acest schimb de replici silențioase are loc în permanență, de cele mai multe ori, fără să le dăm importanță.

Evident, așa cum nu obosesc niciodată să menționez, atunci când observi și vrei să interpretezi corect limbajul nonverbal, va trebui să fii atent să faci cea mai corectă “€œanaliză” a ta.

Asta înseamnă să depui un pic efort și să iei în calcul și alte gesturi, în grup, pentru a face o interpretare obiectivă.

Doar așa poți să-ți dai seama dacă motivul ce-l face pe respectivul să îndrepte genunchiul (dacă stă jos), sau vârful piciorului (dacă stă în picioare), înspre tine, este legat de atracția sexuală sau de un simplu interes social.

Până atunci, dacă citești acest articol de pe tabletă sau telefon, aruncă o privire în jur și vezi cât de rapid poți să observi diferența între zâmbetele forțate și controlate ale persoanelor din jurul tău și direcția în care și-ar dori ei să meargă, în care indică picioarele lor.

Lasă-mi un comentariu și spune-mi cât de des și cât de mare importanță ai acordat tu, până în momentul ăsta, mesajelor primite din partea picioarelor celorlalti.

(fară detalii picante, bine?)

În ce măsură te așteptai ca picioarele să fie cea mai sinceră parte a corpului tău?

Spune-mi dacă vrei să afli mai multe despre subiect sau pune-mi orice întrebare, chiar sub articol.

La 25 de comentarii, care pentru mine înseamnă un interes ridicat pentru aceste noțiuni, revin cu partea a doua a articolului, în care vorbim de poziții concrete ale picioarelor, în diferite situații și conjuncturi sociale și mesajele / interpretările corespunzătoare.

Te salut.

Pe curând,

     Horia

 

P.S – un share de la tine, salvează omenirea și contribuie la asigurarea unui prânz pentru 100 de super – pisicuțe.

Pentru a putea inunda, în continuare facebook-ul clipuri simpatice.

Dai un share și hranesti 100 de pisicute pufoase.

Sau .. dai un share, doar pentru ca te-ai distrat si vrei sa dai mai departe articolul de mai sus;)

14 arme secrete pentru a fi cu un pas în fața oamenilor enervanți și dificili – partea I

17lp5ctc795iujpg

Salut.

Primesc foarte multe mesaje, pe facebook si pe mail (horia@limbajulnonverbal.ro), în care mi se cere sfatul, sprijinul sau părerea, în probleme ce nu au nici o legătură cu limbajul nonverbal.

Adică…nu au nici o legătură, la prima vedere.

Sunt flatat de încrederea ce mi se acordă și fac tot posibilul, în fiecare situație, să răspund cât pot de obiectiv, însă mă frapează faptul că foarte multă lume întâmpină blocaje în comunicarea cu cei din jur, în situații pentru care nu ne-a pregătit nimeni, în atâția ani de școală.

Adică, gândește-te un pic:

Cum ar fi fost ca în loc de trigonometrie avansată să ni se predea un curs de:

Tehnici de comunicare avansată cum să vorbești pe limba oamenilor ciudați, frustrați, enervanți și dificili”?

Ai mai fi adormit în timpul orei? Te-ai mai fi jucat „X și O” cu colegul de bancă?

(mai mult ca sigur te-ai fi jucat pentru că nu aveai habar că o să întâlnești în viață șefi, funcționari și soacre, cu toane și figuri)

Însă, gândindu-te acum, retroactiv, care dintre materii ți-ar fi fost mai folositoare în viață, dacă ai fi învățat-o de pe băncile școlii?

În ultimul timp, tot mai mulți cititori mă întreabă cum să facă „sa iasă învingători” (este o exprimare exactă dintr-un mesaj primit) dintr-o interacțiune cu un om dificil, cum să poată să influențeze în interesul lor un om dificil, sau .. cum să se despartă de un partener de cuplu dificil.

(asta chiar poate să fie o provocare .. dificilă)

Adică oamenii au ajuns să perceapă interacțiunea cu alți oameni, ca un război, ca o luptă din care trebuie să iasă învingători.

Așa că azi discutăm de câteva variante, posibile și nu infailibile, care te pot ajuta pe tine să ieși cu nervii mai puțin agresați dintr-o discuție cu un dificil.

(sau o dificilă, că îi găsim peste tot, de ambele sexe)

Materialul pe acest subiect l-am împărțit în două părți, pentru că a ieșit prea lung și nu știam cât de util poate să-ți fie, cât de mult crezi tu că te poate ajuta, așa că azi ai prima parte, primele 7 secrete.

Și dacă, la finalul articolului, se strâng opinii și păreri pro continuare, revin în câteva zile cu partea a doua.

Bun?

Să-i dăm drumul.

Ce înseamnă o personalitate dificilă?1106frustration

Păi, nu este posibil să găsim o definiție care să meargă și să se potrivească în absolut toate situațiile, însă, sunt câteva trăsături care se vor regăsi la majoritatea acestor caractere superbe.

Trebuie să avem în vedere că, ceea ce pentru mine înseamnă o personalitate dificilă, pentru tine poate să însemne cu totul altceva, mai mult sau mai puțin similar situației mele.

Este vorba, până la urmă, de percepția fiecăruia și de interpretarea interacțiunii cu acea persoană, incluzând aici limbajul nonverbal și mesajele nonverbale.

În general, oamenii pe care o să-i consideri ca fiind cei mai dificili, sunt aceia ale căror acțiuni, atitudini, comportamente nonverbale sunt în conflict cu propriile tale acțiuni, atitudini și comportamente nonverbale.

Asta nu înseamnă neapărat că sunt direct opuse, ci poate să însemne că există anumite diferențe între modul de exprimare, intenție sau experiență de viață.

Variante de aplicat pentru a rezolva ușor orice situație cu un om dificil:

1.  Caută să înțelegi, înainte să fii înțeles

+5 Nu, nu am dat-o pe chestii Zen, așa dintr-o dată, însă ți-am promis la începutul articolului că îți dau variante care funcționează.

Și asta funcționează.

Nu presupune că cea mai bună comunicare are loc atunci când tu ești cel care vorbește.

Atunci când ești abordat de cineva cu o problemă dificilă sau chiar și cu o confruntare, dacă scopul tău este să cauți o soluție, prima dată trebuie să înțelegi problema, nu?

Un sfat practic, dacă ești într-un mediu de lucru, de exemplu, este să iei notițe atunci când cineva își împărtășește anumite îngrijorări.

Sau măcar să te prefaci și să mâzgălești ceva în agendă de lucru.

Uită-te când în agenda pe care îți notezi, când înapoi în ochii lui, ca să-i arăți că-l asculți..și tot așa.

În primul rând, asta te poate ajuta pe tine să păstrezi detaliile și gândurile pe care ei le exprimă, ca să poți separa faptele, de emoții.

În al doilea rând, asta demonstrează interlocutorului (adică celeilalte persoane 🙂 ), că îi iei îngrijorările în serios.

(chiar și dacă nu le iei în serios și desenezi pokemoni, în agendă)

De multe ori, atunci când oamenii au încredere și au senzația că problemele lor sunt luate, cu adevărat, în serios, de către celelalti, o întâlnire dificilă se poate transforma într-o ocazie de construire a unei relatii faine (orice fel de relatii..daca intelegi ce vreau sa zic), sau într-un parteneriat fructuos la care nu te așteptai înainte de acea discuție.

2. Nu-ți pierde controlul

grzdh5cMai corect ar fi: nu da curs gândurilor care îți trec prin minte, când vezi chipul suav al persoanei care te scoate din minți.

Oricât de eliberatoare ar părea să fie senzațiile, crede-mă că e posibil că ceea ce gândești tu să-i faci să fie .. ilegal.

Cel puțin, ilegal. 😀

Atunci când ai de a face cu persoane dificile, ca acei Gică Contra, care în mod intenționat îți apăsa pe butoanele necesare să te exaspereze, este foarte important să-ți păstrezi calmul.

Aceste caractere superbe, nu fac altceva decât să încerce, intenționat, să te scoată din pepeni, așa nu le da satisfacția urmărită afișând reacția pe care ei doresc să o vadă la tine.

De cele mai mult ori, dacă văd că nu merge și că atitudinea lor nu are efect asupra ta, își vor căuta alte €”victime” și vor înceta să mai încerce cu tine.

Plus că este o formă de manipulare și îi vei dezamăgi, dacă nu vei reacționa asa cum speră ei, însă mai multe despre subiectul ăsta vorbim în curând, căci pregatesc un material dedicat special metodelor de manipulare emoțională.

3.  Acceptă, schimbă sau .. dă-le viteză business woman with palm up

Fii conștient de faptul că, până la urmă, ai 3 variante într-o situație dificilă și când ai de a face cu personalități dificile.

Poți fie să accepți situația, fiind conștient că e posibil să nu se schimbe niciodată.

Poți să încerci să schimbi relația, pe care o ai cu respectivul, schimbând prima dată felul în care tu îi percepi și cum reacționezi.

Și aici mă refer inclusiv la varianta în care, tu însuți treci printr-o autoanaliză și te observi cât poți de obiectiv, ca nu cumva să ai partea ta de vină.

Sau poți să respingi situația și să le zici să-și vadă de treabă.  

Adică, cu alte cuvinte, dacă relația pe care o ai cu această persoană dificilă te afectează și te consumă foarte mult, e posibil să fie timpul să pui capăt situației, plecând pur și simplu și văzându-ți de treaba ta, sau trecând pe modul de “ignore” total.

(când zic că te consumă mult, mă refer la situația în care te gândești la topor, bolovani sau bâte de baseball, mai des decât e .. sănătos .. pentru libertatea ta)

4. Asigură-te că dialogul tău interior te susține

984Și te susține în rezolvarea situației.

Pe calea legală, prin comunicare.

(nu pe calea ilegală, care îți sugerează lovituri de prosop ud peste genunchii dificilului)

Ce vreau să spun cu asta?

Gândește-te în felul următor:

Dacă tu te cerți singur, în mintea ta și îți spui cât de mult îți dorești să-l vezi pe respectivul cu fața la pământ, legat de două șine de tren, iar pe tine pe locul mecanicului de locomotivă, care vine spre el cu încetinitorul€ (ca să sufere nemernicul..), ei bine, în momentul ăla chiar asta vei transmite, ca și energie, către celălalt.

Adică starea ta emoțională va fi percepută, la nivel subconștient, de celălalt, care nu va ști de ce, dar se va enerva și mai tare și va deveni și mai dificil.

(cine nu s-ar enerva și nu ar deveni iritat dacă s-ar ști ținta unui atac cu locomotiva unui tren?)

În schimb, dacă dialogul tău interior te susține și îți spune că e ok și că o să treci și peste asta, că doar sunteți oameni și toți avem o limbă comună (rațiunea) și mai pui în aplicare și câteva din trucurile pe care ți le-am dat în articolul ăsta, ca să fii mai atrăgător și mai apreciat, atunci vei fi pe val.

Mesajul pe care îl vei transmite nonverbal, va fi unul pozitiv, cel din fața ta îl va percepe inconștient și îl va ajuta să se simtă la rândul lui înțeles și se va calma sau va înceta să mai fie dificil.

Teoretic.

5. Alege-ți cu atenție bătăliile819

Hai să o luăm altfel:

Cât la sută din discuțiile sau interacțiunile pe care le ai cu oamenii dificili din jurul tău, contează cu adevărat pentru viitorul tău și îți influențează în mod dramatic calitatea vieții?

Într-una din discuțiile lungi și faine pe care le am cu prietenul meu Marius Simion (NLP Mania), am descoperit o întrebare cheie.

Ce mi-o pun singur de atunci (întrebarea!), ori de câte ori am de a face cu personalități dificile, atât în familie cât și în orice context social:

Ce este mai important pentru mine în momentul ăsta?

Să fiu fericit, liniștit .. sau să am dreptate?

Uneori, răspunsul va fi că vrei să ai dreptate, pentru că va conta enorm pentru calitatea vieții tale.

Iar alteori vei vedea că îți răspunzi, dacă ești sincer, că nu contează cine are dreptate, atât timp cât ești liniștit și împăcat.

Iar dacă cumva, îți răspunzi mai des, sau foarte des, că e mai important să ai dreptate, decât orice altceva, atunci am vești pentru tine:

E foarte posibil ca tu să fii o persoană, cât se poate de dificilă, pentru cei din jurul tău! 😉

Cum altfel ar putea să fie cineva care vrea întotdeauna..să aibă dreptate?

Sunt unele momente în care lucrurile nu merg așa cum vrei tu.

Las-o baltă .. și mergi mai departe.

Dacă înveți când să vorbești și să-ți expui punctul de vedere și când să lași de la tine, vei vedea că numărul certurilor sau discuțiilor enervante cu acei omuleți dificili, se împuținează dramatic.

Sau se vor împuțina efectiv omuleții dificili (știu că sună ciudat dar exprimarea m-a făcut să zâmbesc), pentru că se vor concentra pe cei care le alimentează frustrarea și complexul, prin atitudinea cu care sunt întâmpinați.

Deci tu vei deveni, brusc, neinteresant pentru ei.

Win – Win! 😀

6.  Gândește-te de două ori, vorbește o dată

Pentru că, odată ce ai scos pe gură cuvintele care îți dorești atât de mult să le exprimi (cele în care îi explici ce ființă deosebită e mama lui și în ce circumstanțe ți-ar plăcea să o întâlnești) e foarte greu să le retragi și să spui că ți-a scăpat.

Sau că ai glumit.

Și unde mai pui că, probabil, persoana va deveni și mai dificilă și complicată, (cel puțin! ) după ce recepționează mesajul subtil, din cuvintele tale atât de sincere.

(tu nu ai deveni dificil, aflând în ce condiții “romantice” și-ar dori unii să-ți întâlnească mămuca?)

7. Ce dai, aia primești

677

Atunci când ai de a face cu oameni dificili, încearcă să îți treci peste mândrie și să oferi apreciere sinceră, negrevată de intenții egoiste, acelor oameni dificili..care merită aprecierea!

Pun pariu că nu te-ai fi așteptat să-ți dau un astfel de sfat.

De ce să ne arătăm aprecierea sinceră față de un om dificil, orgolios și arogant?

Uite care e logica:

Uneori oamenii dificili, sunt așa cum sunt, pentru că nu se simt apreciați.

Dacă tu oferi o apreciere sinceră, un feeback pozitiv, sau o încurajare autentică, atunci când cel din fața ta chiar o merită și are nevoie de asta, pe viitor, respectivul își va adapta comportamentul, (și o va face de multe ori inconștient) atunci când are de-a face cu tine, TOCMAI ca să mai primească aceste încurajări și aprecieri, de la tine.

Însă este o limită, destul de fină, între a arăta apreciere sinceră și .. pupincurism.

Aprecierea sinceră o arăți pentru că respectivul merită.

(pupincurismul îl practică cel care nu poate mai mult și este prea obișnuit cu senzația de amar în gură, încât este dependent si o face din reflex)

Orice om cu o personalitate dificilă, care va simți că este apreciat sincer și primește un feedback pozitiv (atunci când îl merită), își va schimba sau adapta comportamentul, pentru a primi în continuare un astfel de feedback.

Asta înseamnă că se va schimba, se va adapta și va înceta, încet,încet .. să fie un dificil.

(dacă nu încetează să fie un erbivor, dificil și arogant, faza cu locomotiva rămâne întotdeauna o opțiune .. pe propria răspundere!)

                                                                 ****

Atât a fost pentru azi, însă e doar prima parte, din materialul ce l-am pregătit.

Lasă-mi un comentariu, mai jos, sub articol și spune-mi ce părere ai și dacă ești interesat de continuare.

La 20 de comentarii, public partea a 2.

De asemenea, spune-mi câte tipuri de oameni dificili ai întâlnit tu și care crezi că sunt motivele pentru care sunt așa?

Ce ai încercat până acum și ce a mers? Ce nu a functionat chiar așa de bine?

Pe curând,

Horia

 

 

P.S – cu un share pe facebook mă ajuți să fac lumea un loc mai bun, pentru copiii copiilor tăi.

Cu cât mai puțini oameni dificili  😀

5 metode de influențare subtilă pentru a convinge mai ușor

HiRes-RSZ1-1024x698

Salut.

Horia sunt.

Si revin astăzi cu un articol apărut datorită mesajelor primite in ultima luna.

Mulți cititori mi-au scris că ar vrea să găsească pe blog, pe lângă articole ce tratează comunicarea nonverbală și materiale care țin de influențare și persuasiune.

Adică să învețe să fie mai convingători atunci când au nevoie să obțină ceva..de la altcineva.

Așa că .. azi vorbim de câteva metode ușoare prin care poți să-ți crești puterea de a influența deciziile oamenilor, atunci când ai nevoie ca aceștia să facă ceva pentru tine.

Pentru că în societatea în care trăim, uneori, ceea ce ne dorim și vrem să obținem depinde și de altcineva.

Iar acel altcineva trebuie să fie binevoitor și dornic să ne ajute, pentru ca noi să obținem ceea ce ne dorim.

Deși este un articol un pic mai lung, la final vei fi bucuros să cunoști și să ai la îndemână câteva tehnici de convingere și influențare care nu sunt foarte cunoscute și care îți vor folosi în orice moment, din zi..sau din noapte.

Uite, eu de exemplu, am încercat ieri toată ziua să o influențez pe sotia mea să spele vasele.

Si să mă lase să mă uit la un film .. în timp ce ea spală vasele.

N-a mers! 😀

Dar măcar am încercat, nu?

Nu știu de tine, dar mie nu-mi reușește tot timpul să fiu foarte convingător și să obțin tot ceea ce-mi doresc.

A învăța despre trucurile și tehnicile de persuasiune și influențare te poate ajuta, de asemenea, să afli lucruri interesante despre metodele pe care alții le aplică pe tine, zi de zi, de la specialiștii în vânzări până la profesioniștii din spatele reclamelor TV.

Care te îndeamnă să cumperi produse de care nu prea ai nevoie neapărat, dar .. sunt la ofertă.

Acum ți-am captat atenția, nu?

Persuasiunea, pentru că așa se numește în termeni mai științifici, este una din cele mai importante calități pe care le poate avea un om..zic eu.

Și nu este neapărat o abilitate cu care te naști, ci este mai degrabă o abilitate pe care o dobândești și pe care înveți să o aplici în timp.

Acasă, la muncă, în viața de zi cu zi, abilitatea de a fi convingător și de a influența pe cei din jurul tău să facă ce vrei tu, pentru că vor EI.

(nu pentru că le tai un deget dacă nu fac ce vrei tu)

Este absolut vitală în realizarea obiectivelor tale, care depind și de alți oameni.

Este foarte important să reții următorul lucrul: este extrem de lipsit de etică să manipulezi alte persoane să facă ce vrei tu!

Plus că ..de foarte multe ori va fi o pierdere de timp, în sensul că simpla manipulare nu va funcționa .. pentru că oamenii nu sunt proști.

Bine, nu toți și nu mereu!

Acestea fiind spuse, noi oamenii, de obicei nu reușim să obținem ceea ce ne dorim, din cauza unor erori grave de comunicare, din partea noastră, a celui care argumentează.

Si nu din partea celui care ascultă și analizează argumentele noastre.

Dacă vei dori vreodată să convingi pe cineva să facă ceea ce vrei tu, sau să le schimbi părerea cu privire la anumite aspecte în care ai tu interes, faptul că tu știi să prezinți situația într-un mod potrivit, poate face diferența dintre reușită și eșec.

Nu există garanții.

Si nu există metode magice, însă sunt câteva lucruri pe care ai putea să le faci începând de azi, pentru a-ți crește puterea de convingere:

1. Psihologia inversă chiar functionează  17lauvw0vnuq8jpg

Psihologia inversă a devenit un foarte mare clișeu, în ultima vreme.

Problema este că majoritatea oamenilor privesc ideea psihologiei inverse într-un mod foarte simplist.

De exemplu, dacă iubita ta îți spune:

“€œNu mă interesează dacă ai de gând să-ți riști viața sărind cu coarda elastica”

.. pentru a încerca să te convingă să nu faci asta de fapt, atunci asta nu este psihologie inversă, ci comportament pasiv-agresiv. (mai multe despre asta într-un articol viitor).

Dacă vrei să apelezi la inversări logice în favoarea ta, trebuie să înveți să folosești un limbaj mai subtil.

Să spunem că vrei să-ți convingi soțul să spele vasele, așa că poți folosi următoarea abordare:

“€œHey, te superi dacă speli vasele, iubire?”

Însă, în exemplul de mai sus, presupunem din start că soțul tău este un leneș (doar presupunem, pentru că eu nu am auzit de bărbați leneși) iar abordarea ta de fată bună și politicoasă nu o să funcționeze din prima.

Ce faci?

Păi, ai putea încerca ceva de genul asta:

“- Uite, dragul meu, m-am gândit că dacă tot nu avem timp suficient să spălam vasele, care se adună de la o zi la altă, ce-ar fi să începem să mergem să mâncăm la ai mei acasă, de săptămâna viitoare.

Sau mai e varianta ca mama să vină să stea cu noi, o perioadă, să mă mai ajute cu treburile prin casă, că și-așa se plictisește și nu ne vedem cu ea prea des.

Ce zici, iubitule? Nu-i așa că ne-ar prinde bine puțin ajutor prin casă, pentru o perioadă?

Așa, ai avea și tu mai mult timp pentru jocuri pe Playstation, iar eu nu m-aș mai stresa cu vasele murdare și aș sta mai mult pe la cosmetică, să mă fac frumoasă pentru tine.

Pe bune, acum!

Câți bărbați normali la cap, crezi tu că o să adore alternativa de a locui cu soacra în casă, ca să aibă soția mai mult timp de coafor și cosmetică? 😀

Ceea ce face tehnica de mai sus, este să îți prezinte alternativa nasoală la a nu spăla vasele.

Insă fără a acuza pe nimeni, de nimic.

Așa că în loc să fie ocupat cu o acuzație și răspunsul lui la asta, cel mai probabil interlocutorul va lua în considerare alternativa .. și nu îi va plăcea!

Așa funcționează psihologia inversă, atât timp cât o spui serios, ca și cum crezi ceea ce spui.

O poți folosi indiferent că vrei să-ți convingi soțul să spele vasele (și o va face, crede-mă!) sau ca să obții niște zile libere în plus, de la muncă.

Succes!

2. Nu vorbi foarte mult

shhh1

Mai puțin poate însemna mai mult în foarte multe situații și este adevărat în mod special atunci când îți dorești să convingi pe cineva de ceva, în favoarea ta.

Poate vei simți nevoia să te explici și să argumentezi iar și iar poziția și motivele tale, însă cu cât vorbești mai mult cu atât e posibil să oferi, să furnizezi informație care nu este necesară, care este în plus.

Problema este că bucata de informație care trebuie să fie auzită de cel din fața ta, s-ar putea să nu fie chiar prima care-ți iese pe gură și atunci, până ajungi la acel argument magic, e posibil să-ți fi pierdut deja șansa să .. convingi.

Atunci când tu explici ceva complex iar oamenii nu înțeleg foarte bine, fii convins că nu prea o să ajute dacă tu continui să vorbești cu termeni și mai complecși și complicați.

Înainte să începi să vorbești, ia-ți câteva secunde și gândește-te cum poți să transmiți esența a ceea ce vrei să știe celălalt, într-un mod cât mai simplu..pentru el, nu pentru tine. Dă-ți seama de ce vrei tu, apoi dă-ți seama cum poți să ceri asta în cât mai puține propoziții.

Majoritatea cererilor sunt foarte simple, dar noi avem tendința, de obicei, de a îngreuna explicațiile, de a complica niște cereri formulate simplu, cu termeni și explicații care nu-și au rostul.

Fii scurt și la obiect! E cea mai bună variantă.

În cele din urmă, poate nu vei putea convinge oamenii să facă orice vrei tu, însă poți găsi abordarea cea mai potrivită care să-ți mărească șansele de reușită.

3. Cere ceea ce-ți dorești..imediat după masăarticle-1

Nu știu cât de surprins ești, însă conform unui studiu făcut prin 2010, în New York, S.U.A  (apasa aici pentru link),  se pare că nivelul de glucoză din organismul nostru are un rol foarte important în felul deciziilor pe care luăm.

Au fost măsurate procentele deciziilor favorabile și nefavorabile, în cazul judecătorilor care trebuie să decidă eliberarea condiționată a unor infractori.

Si cum/dacă sunt influențate astfel de decizii de faptul că judecătorilor le este foame sau .. tocmai au venit de la masă.

În urma studiului de care îți ziceam, s-a tras concluzia că imediat după micul dejun sau prânz, șansele ca deținuții să fie eliberați condiționat creșteau foarte mult.

În medie, judecătorii acordau eliberarea condiționată în cazul a aproape 65% dintre dosarele care ajungeau la ei pe masă, dacă cu puțin timp înainte de asta, acel judecător servise masa de prânz.

Pe de altă parte, chiar înainte de a servi masa, un judecător acorda eliberarea condiționată, doar la 20% dintre cei care apăreau în fața lor. Iar după ce oamenii legii reveneau din pauza de masă, procentul în care deținuții erau eliberați condiționat creștea, din nou, la 60-65%.

Cu cât mai puțină glucoză în corpul judecătorilor, cu atât mai puțin dispuși erau aceștia să ia decizia eliberării unui infractor și implicit să-și asume consecințele unei astfel de decizii.

Dacă vrei ceva de la cineva, cere după ce mănâncă ceva, preferabil după prânz.

Vor fi un pic mai alerți decât după o cină copioasă și nu vor fi privați de glucoza din sânge care îi va ajuta pe ei să se apropie un pic mai mult de acel DA, pe care-l cauți tu.

Felul în care alegi să pui în practică informația asta, te privește.

Fie că ești pe cale să primești o amendă în trafic sau nu ți-ai luat bilet în tren și se apropie nașu de tine să te-ntrebe de viață, ori vrei să-ți anunți soțul că soacra vine în vizită pentru.. totdeauna, ei bine s-ar putea să fie în favoarea ta să ai un sandwich sau o savarină prin apropiere.

(știa Connect-R ce știa, nu? 😀 )

4. Nu vorbi niciodată direct despre ce vrei tu – vorbește în jurul ideii

original

A convinge pe cineva să facă ceva poate fi destul de dificil, mai ales dacă știi dinainte că nu o să vrea să facă asta, așa că e posibil să ajute dacă îi faci să creadă că este ideea lor.

 

Este instructajul de bază al celor care lucrează în vânzări, dar este mult mai ușor să vorbești despre asta, decât este să o și faci.

Cam la fel cum face un roman polițist bun, sigur și încet, oferi indicii care să ducă în final la concluzia pe care tu o dorești.

Cheia este să ai răbdare, pentru că dacă te grăbești cu “indiciile”, va fi un pic prea evident ce faci și de ce o faci, pentru că așa cum ți-am zis mai sus, nu toți oamenii sunt proști..cel puțin nu tot timpul.

Însă, dacă o iei încetișor, concluzia se va forma de la sine, în mintea lor și vor avea revelația de a avea o idee genială: ideea ta!

Să zicem că vrei să-ți convingi soțul, copii să mănânce mai sănătos și să renunțe la bere și mâncare de tip fast-food.

(sper din tot sufletul să nu fie real cazul să fie nevoie să-ți convingi copii să renunțe la bere..chiar dacă stai undeva în Vaslui) 😀

Este o intenție foarte bună, însă ai un adversar foarte puternic!

Din grija pe care le-o porți, le vei spune că nu le face bine și că trebuie să înceapă să mănânce mai sănătos.

Acum, ori te vor crede pe cuvânt și se vor trezi la realitate, mulțumindu-ți că le-ai deschis ochii, sau.. te aprobă, în speranța că termini repede ce ai de spus și-i lași în pace, nu o să facă nimic în sensul ăsta și-și vor vedea de viață.

(mai e și varianta în care îți vor spune să-ți vezi de treabă și să nu-i mai cicălești, însă nu cred că bărbații au replici de genul ăsta în vocabular)

Pentru ei, pentru a realiza ce-și fac propriului corp în care trăiesc, trebuie să trăiască o revelație de la sine, iar tu poți să-i ajuți să facă asta vorbind în jurul problemei, nu direct despre problemă.

Pentru a face asta, trebuie să fii foarte isteț și subtil, că majoritatea covârșitoare a cititorilor de pe blogul ăsta.

(vezi cât de subtil am fost?)

Nu poți să începi direct și să-i spui că ai citit undeva că hamburgerii de porc sau shaworma ..

.. în combinație cu berea sau spirtul Mona, omoară mii de bărbați și copii undeva în estul țării, în fiecare an.

Pentru că e o mare vrăjeală și nu o să țină, având în spate o motivare foarte evidentă.

Dacă vorbim de shaworma de porc, cu de toate, trebuie să faci în așa fel încât mâncarea respectivă să-i pară foarte neatrăgătoare.

Știu .. e greu!

Însă, data viitoare când strănuți, glumește spunând că speri că nu ai primit gripa porcină, că cică este epidemie iar.

Atunci când comanzi o mâncare la un restaurant, terasă sau bufet comunal, argumentează-ți decizia de a comanda altceva înafară de carne de porc, spunând că tocmai ai văzut nu știu ce documentar care arată foarte clar cum sunt crescuți și hrăniți porcii și apoi cum e procesată carnea de porc, adică acum știi diferența dintre carne..și ceea ce ajunge la tine pe masă.

Încet încet, apropourile astea se vor aduna în mintea celui pe care vrei să-l convingi, dacă ai respectat ideea de a lăsa puțin timp între ele (nu zilnic!) ca să nu atragă atenția.

De asemenea, ajută foarte mult dacă îți îmbunătățești propriul stil de viață, în timp ce explici soțului ce faci și de ce și te mai și lauzi cât de bine te simți de când ai schimbat regimul etc.

După câteva săptămâni, dacă soțul sau oricare persoană a fost ținta aluziilor tale, nu s-a decis să-și reconsidere preferințele pentru mâncare ajungând, pe cont propriu, la decizia de a renunța la mâncarea de tip fast-food..

(sau fast-Mona)

.. poți începe să aduci în discuție problema alimentației.

Iar el va fi mult mai deschis decât ar fi fost înainte de influențarea ta subtilă, să poarte o discuție serioasă pe temă asta.

Lăsând glumă la o parte, tehnica asta funcționează foarte bine, atât timp cât ai răbdare, timp la dispoziție și înveți să fii subtil în indiciile pe care le plasezi.

5. Pe cât posibil, formulează într-un mod care cere cât mai puțin efort pentru luarea unei deciziishoe

Oamenii -€“ aproape toți -€“ stăm destul de nasol când vine vorba să luăm decizii.

A face o alegere este de obicei o activitate destul de stresantă, iar stresul nu vine din decizia, alegerea efectivă, ci din procesul psihic al luării unei decizii, a face o alegere în detrimentul alteia.

Uite, de exemplu, de câte ori ies la un ceai cu o anumită domnișoară specială, știu din start că va trebui să aștept mai mult să-mi vină berea mult visată, cu cât meniul de băuturi al respectivului local este mai bogat.

De ce?

Păi, nu e politicos și elegant ca eu, gentleman până în vârful urechilor (aproape..) să fiu deja la a doua bere comandată,  iar ea, domnișoara specială, abia să apuce să ceară o apă plată sau un fresh de mango, corect?

Așa că aștept să se hotărască și ea, înainte să comandăm împreună.

Si aștept, nu glumă!

Cu cât meniul de băuturi este mai bogat, cu atât Horia așteaptă mai mult să primească și să savureze elixirul vieții unui bărbat. 😀

Până de curând, nu înțelegeam de ce se întâmplă asta.

Insă de când am început să mă documentez pentru articolul de față, am înțeles care era problema și .. m-am mai liniștit.

Cu cât ne gândim mai mult la variantele posibile, cu cât amânăm mai mult momentul luării unei decizii, cu atât ne scade voința și motivația și devenim mai stresați.

Asta este o problemă pe care toată lumea o are și nu este o problemă pe care să dorești să o accentuezi în vreun fel, prin atitudinea ta, atunci când rogi pe cineva să-ți facă un favor.

Dacă ai nevoie de ajutor din partea cuiva, nu le cere să ia o decizie foarte complexă, ci fă-le procesul de decizie cât mai ușor posibil pentru ei.

Cum faci asta?

Să zicem, de exemplu, că vrei să ceri ajutorul unui prieten să te muți, într-o casă nouă..sau într-o altă cameră de cămin, dacă ești la facultate.

A face simplu cererea asta este cea mai bună opțiune, în sensul că este cel mai indicat să le spui când trebuie să vină, de cât ajutor ai nevoie din partea lor și .. cam atât.

Ar fi indicat să eviți să dai detalii și să sugerezi date diferite, posibile, doar ca să se potrivească cu programul lui.

Pentru că asta va însemna mai mult stres, o decizie mai dificilă de luat, așa că se vor gândi la alegerea lor un pic mai mult.

Adică îi va STRESA un pic mai mult decât în prima ipoteză.

Deși, dacă oferi mai multe variante și dai mai multe detalii nu înseamnă că, automat vei primi un refuz la cererea ta, însă nu va ușura procesul și nu va ajuta cu nimic.

Oferă prea multe variante de ales posibile, chiar dacă sunt foarte bine intenționate și menite să ajute persoana din fața ta și e posibil să-ți sabotezi singur șansele de a primi răspunsul căutat de tine.

Și e posibil, de asemenea, să aștepți un pic până îți vine berea .. sau fresh-ul de mango 😉

[divider]

 Cam asta a fost  și pe ziua de azi.

Am plecat cu ideea de a posta un articol mai scurt, pentru că mă grăbeam și eram pe fugă, însă a ieșit..ce a ieșit.

Mai sunt câteva lucruri pe care nu am apucat să le pun în articol, așa că mă gândesc foarte serios la o continuare.

Lasă-mi un comment mai jos și spune-mi ce părere ai despre ce am discutat azi și dacă ai vrea să postez și o continuare a articolului de mai sus.

Pe curând,

  Horia